Ion Iliescu, lichiorul de trandafiri si microfoanele din casa! Auzi tovarase, nu te-ai saturat sa minti?

Ion Iliescu: O data am fost si eu beat, in studentie - un pahar de lichior de trandafiri m-a facut praf

de V.M. HotNews.ro

Joi, 21 iulie 2011

Fostul presedinte Ion Iliescu a rememorat, in emisunea "Povestirile adevarate", transmisa, joi, de Acasa Tv, un episod din anii studentiei, cand, la ziua unui coleg, a fost "facut praf" de un pahar de lichior de trandafiri, el aratand ca acesta a fost singurul "experiment" de acest fel din viata sa, transmite Mediafax.

"Am avut o singura experienta de acest gen. Eram student, inca nu invatasem limba rusa si rusii, foarte amabili si foarte prietenosi - era ziua de nastere a unui coleg de camera si, ma rog, ca rusii, cu stacana de vodca, si apoi unul de lichior de trandafiri care m-a facut praf. Eram si la etajul 5, ei dupa ce am terminat masa au plecat sa se aeriseasca. Eu n-am coborat, mi-a fost greu sa ajung la capatul culoarului unde erau chiuvetele sa ma spal pe fata", a spus Iliescu.

Fostul sef de stat a precizat ca acesta a fost singurul experiment de acest gen, ca sotia sa, Nina, nu l-a vazut atunci si ca, a doua zi, a mers si a cumparat un borcan cu muraturi de cinci litri.

"Ea era in alt camin. Ulterior am capatat o camera impreuna, eram in cartiere diferite. Era inainte de casatorie. Deci a fost un singur experiment in viata cand am fost si eu beat. A doua zi eram innebunit dupa ceva acru, m-am dus pe la bufetele din cladirea institutului, n-aveau nimic acru. M-am dus la un magazin alimentar, vazusem niste borcane cu muraturi, am vazut unul mare, de cinci litri, l-am luat acasa, dar erau tratate altfel, nu cu sare", a povestit Ion Iliescu.

• Ion Iliescu sarbatoreste 60 de ani de casnicie: Primul sarut - in Cismigiu; plimbarile - in Parcul Carol, la nunta - un violonist din Oltenita

Fostul presedinte Ion Iliescu a rememorat, in emisunea "Povestiri adevarate" difuzata de Acasa Tv, cu ocazia aniversarii a 60 de ani de casnicie, momentul in care a cunoscut-o pe sotia sa, Nina, primul sarut, primele plimbari, si nunta, unde a cantat un violonist din Oltenita.

"Ne-am cunoscut la 18 ani, eram elevi amandoi, ea la Hasdeu, eu la Spiru Haret, eram activi si unul si celalalt. Primul sarut, ca la fiecare, in parcul Cismigiu. Si apoi plimbarile prin parcul Carol. Eu locuiam in Piata Filaret si mergeam deseori in parcul vecin noua", a spus Iliescu.

El a aratat ca este un romantic, asa cum este si sotia sa Nina. Ion Iliescu a spus ca relatia dintre el si sotia sa a fost una de dragoste la prima vedere, consolidata foarte rapid.

"Dupa cel de-al doilea an de studentie, in 1951, pe 21 iulie, am decis sa ne casatorim", a spus Iliescu, mentionand ca nunta a fost "una modesta".

"Pe vremea aceea nu aveam nimic. Nu ne puteam permite nuntile de azi. Am mers impreuna cu cele doua mame si doua matusi. In prima zi, in apartamentul de bloc din piata Filaret, la noi acasa, cativa din partea mea, cativa din partea ei si a doua zi, la ei acasa, in cartierul Giulesti, la o casa, sub o bolta de vita, iarasi cu membrii celor doua familii. La mine acasa, au venit doar doi prieteni", a spus Iliescu.

Intrebat daca la nunta au fost lautari sau a cantat magnetofonul, fostul sef de stat a spus: "Un unchi de-al meu a venit cu un violonist din Oltenita, ca noi am locuit acolo, in apropierea cartierului vesel al lautarilor. Si un prieten a venit si ne-a intretinut".

Iliescu a rememorat perioada de trei ani si jumatate in care a stat la Timisoara, el aratand ca sotia sa, Nina , a facut naveta saptamanal. "Atunci nu erau cinci zile lucratoare, ci sase. Se urca in tren seara si se intorcea luni dimineata. N-a fost usor - trei ani si jumatate", a spus Iliescu.

El a aratat ca in casa avea microfoane peste tot, fapt care i-a afectat comunicarea libera cu sotia.

"Capatasem un obicei: cand vroiam sa ne spunem ceva, ne duceam in baie si dadeam drumul la apa cand vroiam sa ne comunicam ceva mai discret", povesteste Ion Iliescu.

El a spus ca, dupa Revolutie, sotia sa Nina i-a transmis ca ramane alaturi de el, care devenise persoana publica, dar i-a solicitat sa nu aiba pretentia de a fi prezenta la actiuni de protocol.

"Avusesem o experienta nenorocita cu o Elena care a creat o reactie de respingere in societatea romaneasca si a zis ca nu vrea in niciun fel sa fie afectata de comparatii posibile. Si eu cred ca a fost o decizie corecta", a explicat fostul sef de stat.

Intrebat daca sotia sa, Nina, i-a reprosat ca ar fi stat prea aproape de vreo doamna, Iliescu a raspuns: "Am depasit etapele astea, au fost in anii tineretii cand sentimentele de gelozie
sunt mai puternice. Dar noi am trecut prin atatea in viata incat...".

Iliescu a mai spus ca, atat el cat si sotia sa, Nina, si-ar fi dorit sa aiba copii, dar "nu a fost sa fie". "Ne-am fi vrut, dar n-a fost sa fie. Am, insa, multi nepoti cu care comunicam", a spus Iliescu.

Ion Iliescu o sa ragaie din nou, vineri.......

Fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, ii descrie, in noua sa carte "Ion Iliescu. Fragmente de viata si de istorie traita", care va aparea vineri, dar care a ajuns in posesia Ziare.com, pe cativa dintre cei mai importanti lideri ai Romaniei ultimelor decenii, vorbind despre unii in termeni duri.

El scrie despre actualul presedinte Traian Basescu, ca e inapt pentru rolul pe care i-l confera Constitutia, despre Nicolae Ceausescu faptul ca ar suferi de boala "complexului stalinist", in timp ce despre fostul presedinte al PSD, Mircea Geoana, crede ca a facut gafe atat in campania electorala din 2004, cat si in cea din 2009.


Despre el, ragai eu: e un criminal!

Pentru mine, de azi, Steaua Bucuresti, echipa de fotbal, nu mai exista!

Dupa aproape 40 ani de suporter fidel, am decis, azi 21 Iulie 2011, ca a sosit timpul sa ma despart de o echipa pe care am iubit-o si sustinut-o si la bine si la rau! Ce se-ntampla azi la acest club este inimaginabil si peste puterea mea de intelegere! Le doresc succes dar, cu oameni ca Gigi Becali si MM Stoica drumul lor s-a impotmolit definitiv! Doamne da-i sa nu fie asa! Ma-ndoiesc.........Adio!

Monumente de nesimtire(24): Azi: Emil Hurezeanu, jurnalistul si analistul politic nu mai exista!

Emil Hurezeanu si inactualitatea romaneasca

de Mihail Neamtu HotNews.ro

Luni, 27 iulie 2009,

Mihail Neamtu

Foto: HotNews.ro

Poet echinoxist, jurnalist poliglot, comentator acerb si politolog fin, laureatul prestigioasei burse Herder si voce inconfundabila a postului de radio „Europa libera”, participant la fenomenul „Piata Universitatii” si important om de televiziune – portretul oficial al lui Emil Hurezeanu impresioneaza pe oricine. Personaj capabil de interogatii dezarmante si surazatoare ambiguitati, manuind verbul cu precizie chirurgicala, deopotriva articulat si suculent, geometric dar lipsit de reflexe contondente, dl Hurezeanu parea pana mai ieri garantul profesionalismului gazetaresc din tara noastra.

Toate textele sale scrise in ultimele trei decenii au respirat prospetimea selecta si informatia bogata, insotite de-o perfecta civilitate central-europeana. Radiofonic, Emil Hurezeanu era magnetizant. Aflat in vizorul camerelor, el impune astazi prin stiinta de carte si prestanta. Rara avis, spun cativa optimisti despre o asemenea aparitie.

„Floarea cu care nu se face primavara”, vor bombani fatalistii. Un lucru este cert. Inteligent, sofisticat si conectat la dezbaterile euroatlantice, dl Hurezeanu poate intretine oricand un dialog cu politicieni de prim rang ai lumii. Dovada sunt interviurile memoriale cu Helmut Kohl sau Henry Kissinger ori confruntarile electorale cu presedintele Traian Basescu (pentru a nu mentiona si dezbaterile tehnologic-climaterice cu diversi ambasadori sau diplomati).

Spre deosebire de atatia articlieri improvizati pe malurile Dambovitei, domnia sa cunoaste istoria poporului roman si intelege marile conflicte geopolitice ale secolului XX.

Proximitatea vulgara a unui Cristian Tudor-Popescu, clovneria lui Mircea Dinescu, aura de nulitate a lui Cornel Nistorescu sau vecinatatea casanta a lui Adrian Ursu rezulta parca din strategia de reliefare a calitatilor lui Emil Hurezeanu in contrast absolut cu decorul. Sub raport personal, el degaja o afabila politete. Dintr-un unghi profesional, straluceste prin merit si reputatie. Cine ne-ar mai impiedica, atunci, sa-l celebram pe Emil Hurezeanu drept un „David Frost al Romaniei post-decembriste”?

Un ipotetic raspuns, chiar daca simplist, ar fi: „banii”. Intr-o versiune avocateasca, aceasta formulare de forum necezurat capata calificari suplimentare: ne referim la conditia recent asumata de Emil Hurezeanu ca director al Trustului Realitatea-Catavencu.

Intamplator sau nu, produsele fanion ale acestei companii private – Realitatea TV pe sticla si ziarul Cotidianul pe hartie – au atins pragul maximei dezorientari deontologice chiar in ultimele sase luni de cand Emil Hurezeanu si-a insusit postura de presedinte al consiliului director al TRC.

Mai intai, Cotidianul si-a schimbat trapul iresponsabil intr-un galop sinucigas, avand ca tinta instrainarea ultimelor fragmente de public („cititorii de elita”) atras initial prin promisiunea quality. Titlurile tabloide, textele cu franjuri, exaltarea juvenila si strigatul de precupeata s-au inmultit.

Jurnalisti de investigatie au fost invitati sa renunte la subiectele care atingeau firele ascunse din urzeala marii coruptii. Pierderea unor comentatori talentati precum Catalin Avramescu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu sau Devis Grebu n-a fost cu nimic compensata. Certurile din redactie au transpirat dizgratios pe bloguri iar limba romana s-a trezit abandonata prin frecvente neglijente de serviciu.

Rareori mai sesizezi la Cotidianul diferenta intre barfa de bodega si relatarea obiectiva, intre interventia pe chat si redactarea unui editorial compact. In contextul crizei economice, ziarul fondat de Ion Ratiu a ajuns cvasi-falimentar, la foarte multe mile distanta de standardele excelentei occidentale (Frankfurter Allgemeine Zeitung sau Daily Telegraph).

Blocand libera investigatie si acceptand degradarea comentariului politico-social in can-can si tacla, gazeta tolereaza numai discursul impresionist, idiosincrasiile personale si, mai ales, capriciile bine calculate ale redactorilor protejati prin legaturi directe sau indirecte cu patronatul.

Acelasi fenomen de prabusire a calitatii actului jurnalistic s-a inregistrat, cu pierderi financiare sporite, si la Realitatea TV. Nu este zi in care telespectatorul sa nu descopere reportaje tendentioase sau macar schita unei apocalipse pe marginea temelor minore si a non-subiectelor in absolut. De ce spun asta? Pentru ca suntem la doua decenii dupa revolutiile democratice din 1989, cand polonezii aniverseaza „miscarea Solidaritatea”, est-germanii discuta victimele Stasi iar ungurii isi amintesc dizidenta lui Imre Nagy.

La Realitatea TV, in schimb, comunismul pare un subiect datat, memoria inchisorilor irita, evocarea dizidentei este intrerupta de stupide breaking news iar lansarile de carte privind trecutul totalitar trec neobservate. Cu ce ochi, ma intreb, ar fi privit regretatul Vlad Georgescu (pentru a nu spune Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca) aceasta recenta metamorfoza a jurnalismului practicat prin delegatie si ocrotit nemijlocit de curajosul, à l’époque, Emil Hurezeanu? Cum se justifica tacerile sale pe marginea Raportului Final? De ce fosti nomenclaturisti au acces la imagine mai mult decat victimele politiei politice?

Sa acceptam pentru o secunda ca Realitatea TV nu si-a propus promovarea unor programe de tipul ARTE, Radio Vaticana sau History Channel. Sa credem ca preocuparea pentru actualitate justifica interesul scazut pentru memoria recenta. Trasand insa paralela cu Occidentul, vom vedea indata cezura. Lipsiti de trauma Gulagului, englezii de la BBC cauta sa limiteze efectele gripei porcine prin emisiuni documentate medical; Realitatea TV, in schimb, ne rasfata cu vocea si chipul lui Adrian Paunescu – versificatorul onctuos, liderul de cenaclu si debitorul de platitudini, niciodata prost remunerat.

Sa poposim apoi la Strasbourg, unde in cabinetele oficialilor europeni se dezbate criza locurilor de munca. Studiourile din „Piata Presei Libere” vor discuta, la aceeasi ora, fantomele palatului lui Michael Jackson. Un deputat oarecare adopta un limbaj plastic pe Aleea Modrogan pentru ca, dupa numai zece minute, Cosmin Prelipceanu si Laura Chiriac sa declare patetic producerea unui implacabil „seism politic.”

Jurnalistii americanii dezbat criza sistemului de sanatate, sursele dezordinii bancare, razboiul din Afganistan sau amenintarea nucleara asupra Israelului pentru ca, la noi, maestrul Tanase si poetul Dinescu sa-si transfere atentia, fara alte retineri academice sau pudori culturale, asupra coafurii Elenei Basescu. Bascalie ieftina, intrigi de mahala, vorbe din talcioc...

Nici trecutul fetid-abisal al experimentului comunist, nici prezentul justelor ingrijorari nu se mai vede la capatul exilului dinspre München catre Bucuresti. Actualitatea internationala este inghitita de irealitatea romaneasca. Ingrijorari periferice plutesc balonate peste vraistea nepasarii fata de orice dezbatere presanta: reforma justitiei, migratia fortei de munca, proiectul de societate pentru Romania anului 2030, familia si criza demografica, mutatiile sociale intr-o Europa multiculturala, educatia universitara si piata bancara globala, stiinta si cercetarea, conflictele doctrinare, valorile culturale, dilemele bioeticii, Islamul radical, relatia intre religie si societate, s.a.m.d.

Sunt oare toate acestea niste mofturi? Pana sa primim un raspuns constatam faptul ca invazia formelor fara fond si inflatia discursului tautologic au atins un nou record estival. Emisiunea „Altfel” regizata de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu s-a defectat cu rapiditate iar aparitia unor carturari fara agenda anti-prezidentiala reprezinta o exceptie.

Reteta pentru imbecilizare pare foarte simpla: se exclude reflectia sobra ori discursul comparativ; se interzic ideile proaspete si statisticile mondiale; nu sunt invitati comentatorii imprevizibili; trebuie blocate relatarile informate. Onoarea ne plictiseste iar exactitatea nu face rating.

Ne razbuna, in schimb, bolboroseala lenesa de tip Sergiu Andon, pledoaria diversionista à la Cozmin Gusa, plezirismul levantin al domnului Madalin Voicu, agramatismele lui Marian Vanghelie, neantul soundbyte emis de Lucian Bolcas si, la nevoie, argutia obraznica moderata de Cristina Sincai sau Razvan Dumitrescu. Cu acest meniu, orice om normal va gasi motive arhi-suficiente pentru a face tandari telecomanda, fara complexe sau remuscari. Ar castiga, pe termen lung, biblioteca.

Nu ne mira neaparat faptul ca o alta televiziune abdica de la slujirea cetateanului sau ca un ziar quality abandoneaza meritocratia si criteriul performantei. Traim, la urma urmei, intr-o epoca marcata de nihilismul vesel si consumerismul global. Mai greu de inteles ramane indepartarea standardelor lui Emil Hurezeanu de vechile exigente ale breslei. Daca sase luni in preajma lui Adrian Nastase au copt, in 2003, o demisie onorabila, tot jumatate de an la timona Trustului Realitatea-Catavencu ar fi putut produce patru-cinci mustrari de constiinta.

Nu voi lansa supozitii cu privire la cauzele din spatele transformarii conduitei unor canale mass-media cu realizari notabile sau chiar respectabile, acum doar cativa ani buni. Nu am acces la „cutia neagra” a acestui vehicul naugrafiat in oceanul derizoriului. Atunci insa cand se va scrie istoria compromisurilor intre oligarhii impenitenti, politicienii venali si oamenii de presa, numele lui Emil Hurezeanu va fi plasat macar sub doua-trei semne de intrebare.

Costine, n-ai vrea sa-nchizi usa de la puscarie pe dinauntru?

FOTO: CRISTIAN DELCEA

O imagine din Guvernul României: secretarul de stat George Costin, alături de şefa Serviciului Contencios din SSPR

„Adevărul“ cere demiterea din Executiv a secretarului de stat al revoluţionarilor. Prin intermediul Asociaţiei „Metrou“, George Costin a transformat o lege a recunoştinţei într-o mega-afacere.

Se strânge laţul în jurul impostorilor care căpuşează de peste 20 de ani bugetul de stat, pozând în mari revoluţionari. Ziarul „Adevărul" a scris în ultimele trei luni, de-a lungul serialului „Misterele Revoluţiei", numeroase articole în care a arătat adevărata faţă a multora dintre aşa-zişii revoluţionari, iar premierul Emil Boc a declarat în urmă cu o săptămână că ia în calcul acordarea de indemnizaţii lunare doar pentru urmaşi şi răniţi, urmând ca „luptătorii remarcaţi" să nu mai primească nimic.

Drumul de la PCR la PDL

Vă prezentăm astăzi cele mai concrete dovezi despre mizeria din interiorul acestui fenomen al certificatelor de revoluţionar, transformat într-o afacere din care se scot profituri de milioane de euro. O mizerie pe care revoluţionarii au scos-o şi mai tare la iveală trimiţându-l ca reprezentant în Guvernul României pe unul dintre cei mai controversaţi membri. Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) este condus de aproape un an de George Costin, traseist politic, acuzat de-a lungul anilor de grave nereguli şi aflat în vizorul DNA pentru trafic de influenţă. Un personaj care a creat o asociaţie-gigant (Asociaţia „Decembrie 1989 - Metrou") şi a produs mii de revoluţionari de la care a încasat procente grase din sumele pe care aceştia le-au primit retroactiv de la buget.

Istoria acestui veritabil tratat de impostură începe cu mulţi ani în urmă, pe când George Costin (ofiţer MApN până în 1983) era un membru de nădejde al Partidului Comunist Român. Ataşamentul său faţă de idealurile partidului trebuie să fi fost unul extrem de ridicat, întrucât Revoluţia din 1989 l-a prins în funcţia de şef al Gărzilor Patriotice de pe platforma muncitorească IMGB. Pentru cine nu ştie, Gărzile Patriotice erau formaţiuni paramilitare alcătuite din oameni ai muncii, denumite propagandistic „braţul înarmat al partidului".

Conform ordinului dat pe 17 decembrie 1989 de Nicolae Ceauşescu, Gărzile Patriotice au fost înarmate şi scoase în stradă să asigure ordinea, fiind pregătite, deci, ca forţă de represiune. Asta nu l-a împiedicat pe George Costin ca, după fuga lui Ceauşescu de pe 22 decembrie, să sară rapid în barca noii puteri şi să pozeze în revoluţionar şi anticomunist sadea. S-a înscris imediat în FSN, pentru ca apoi, în funcţie de interes, să treacă prin PD, PSD şi PDL.

Spre sfârşitul anului 1992, când printr-un amendament la Legea 42/1990 s-au extins beneficiile revoluţionarilor dincolo de graniţa urmaşilor şi răniţilor, inventându-se titlul de „luptător remarcat", George Costin a simţit potenţialul unei uriaşe afaceri şi s-a înscris în Asociaţia „Decembrie 1989 - Metrou". În scurt timp a ajuns să conducă această asociaţie şi a început să înfiinţeze filiale în mai multe oraşe ale ţării, membrii fiind selectaţi în general de pe platformele muncitoreşti, adică oameni simpli şi uşor de manipulat. La apogeu, asociaţia avea 38 de filiale în toată ţara! Asociaţia „Metrou" are sau a avut la un moment dat filială inclusiv în oraşe precum Mangalia, Câmpulung Muscel sau Pucioasa, cu toate că în aceste localităţi n-au existat vreodată nici metrou, şi nici revoluţie.

„Hai să ne facem şi noi revoluţionari!"

Cu toată această infrastructură în spate, Asociaţia „Metrou" a început să producă revoluţionari pe bandă rulantă. Dacă la început s-a mulţumit cu certificatele de „participanţi" eliberate de comisia condusă de celebrul Bebe Ivanovici, din 1996 a început să obţină certificate de „luptători remarcaţi", aducătoare de nenumărate avantaje garantate prin lege. Conform propriilor afirmaţii făcute în faţa reporterilor „Adevărul", George Costin a depus, prin asociaţia sa, un număr de peste 7.000 de dosare la comisia formată în toamna anului 1996 şi a reuşit să obţină nu mai puţin de 5.200 de certificate de revoluţionar! Astfel, din cei 17.000 de revoluţionari „fabricaţi" în perioada 1996-1999 şi publicaţi în Monitorul Oficial, peste o treime proveneau de la Asociaţia „Metrou", condusă de George Costin. S-a ajuns astfel la situaţia incredibilă ca organizaţia să aibă mai mulţi revoluţionari decât au împreună oraşele Timişoara, Cluj-Napoca şi Sibiu, unde înainte de 22 decembrie s-au dus lupte grele cu forţele de represiune ale regimului ceauşist.

Despre felul în care opera cu atâta eficienţă Asociaţia „Metrou" s-au scris în presa anilor '90 mai multe articole în „Adevărul" şi „Jurnalul Naţional". Palade Vecman, muncitor la IMGB şi membru al asociaţiei conduse de Costin, s-a autodenunţat în presă: „Prin '94 a venit un coleg de secţie şi ne-a spus: «Hai să ne facem şi noi revoluţionari, că se poate». Ni s-a spus că pentru asta trebuie să fim şi noi atenţi cu preşedintele asociaţiei, care era George Costin, fost şef al gărzilor patriotice la IMGB. Prietenul ăsta al meu a adus un formular tip, cu «subsemnatul, puncte, puncte...». Trebuia să-ţi completezi datele, era, de fapt, un memoriu. Începea cu participarea la mitingul din 21 decembrie, după care scria cum am apărat uzina, cum am primit armament, muniţie...pe dracu! Noi n-am primit nimic. Mai mult decât atât, eu am stat acasă şi am văzut revoluţia la televizor".

Cam în acest profil se încadrează cei 5.200 de revoluţionari produşi de Asociaţia „Metrou", mulţi dintre ei fiind foşti componenţi ai Gărzilor Patriotice. Acest lucru este cu atât mai scandalos cu cât Gărzile erau pregătite ca forţă de represiune înainte de 22 decembrie, iar după fuga lui Ceauşescu au luat arme şi au ieşit pe străzi la vânătoare de terorişti. În multe oraşe ale ţării, Gărzile Patriotice au tras fără nicio logică şi au provocat moartea a zeci de oameni nevinovaţi. Drept răsplată, îi gratulăm de ani buni cu indemnizaţii lunare care depăşesc 20 de milioane de lei vechi!

"Ei mi-au dat procuri prin care eram împuternicit să fac orice în numele lor, puteam să le iau toţi banii.''
George Costin secretar de stat

„Nici nu ştiu ce am semnat, că au zis «repede, repede»"

Imperiul construit de George Costin în jurul Asociaţiei „Decembrie 1989 - Metrou" a devenit şi mai profitabil începând cu anul 2004, când s-a promulgat o nouă lege a recunoştinţei faţă de revoluţionari, care introducea indemnizaţia lunară şi pentru „luptătorii remarcaţi", adică marea masă a revoluţionarilor. Noua lege (341/2004) prevedea şi o preschimbare a vechilor certificate de revoluţionar, proces a cărui durată varia de la o persoană la alta. De aceea, fiecare revoluţionar căruia i s-a preschimbat certificatul a primit retroactiv drepturile care i se cuveneau începând din 2004.

În tot acest context, George Costin le-a comunicat membrilor din asociaţia sa că nu le poate preschimba certificatele întrucât conducerea de la acea vreme a SSPR se opune şi va trebui să înainteze acţiune în instanţă. În acest fel i-a convins să semneze nişte convenţii prin care aceştia se obligau să cedeze către Asociaţia „Metrou" un procent din suma totală încasată retroactiv după preschimbare, ca o acoperire a cheltuielilor juridice. „Ne-a pus pe toţi să semnăm o convenţie, a zis că a pus trei firme de avocatură şi că fără firmele astea nu luăm certificatul.

Stanciu Eremia, unul dintre „revoluţionarii“ păcăliţi

Ne spuneau tot felul de minciuni, că se luptă pentru noi, să ne apere drepturile. Contractul prevedea ca 12% din suma retroactivă să dăm pentru firma de avocatură şi 5% pentru asociaţia lui. Şi firma de avocatură era tot în mână cu ei. Bandiţi! A trebuit să dau 190 de milioane de lei vechi. Am vorbit la telefon cu Costin şi mi-a spus să-i dau banii lui Bolocan, preşedintele filialei de la Buzău. Am plătit, dar mi-a dat o chitanţă fără ştampilă, fără nimic", ne-a dezvăluit buzoianul Stanciu Eremia, membru al Asociaţiei „Metrou".

George Costin recunoaşte cu seninătate existenţa acestor contracte: „Am făcut adunări în cadrul asociaţiei şi le-am spus: «Bă, băieţi, situaţia arde. Instituţiile abilitate nu fac ce trebuie. Ce preferaţi? Sunteţi de acord să deschid acţiune juridică în numele vostru şi să-i obligăm să vă dea certificatele? Asta înseamnă costuri». Pe de o parte este asociaţia unde numai costurile cu întreţinerea se ridică la peste 100 de milioane de lei vechi pe lună, iar pe de altă parte - costurile cu reprezentarea. Au fost de acord şi am ajuns la acea variantă de contract. Cei care încasează indemnizaţia retroactiv să plătească un procent, cei care nu încasează indemnizaţie pe anii din urmă să plătească o sumă fixă".

„Lupul, paznic la oi"

Cei care au refuzat să plătească primesc lună de lună notificări prin care sunt ameninţaţi că vor fi daţi în judecată dacă nu-şi vor îndeplini „obligaţiile". Constantin Bucur, revoluţionar care a obţinut certificatul prin Asociaţia „Metrou", susţine că a fost păcălit să semneze convenţia respectivă: „Da, e adevărat că ne-au cerut bani ca să ne preschimbe certificatele. Că să plătim nişte avocaţi, să plătim nu ştiu ce. Deocamdată n-am mers să dau banii, dar îmi tot trimit plicuri acasă să dau 19.000 de lei. Mă somează că am semnat nişte contracte, că ei au zis «semnează aici ca să-ţi dau certificatul», dar era altceva. Şi pe ăia care n-au vrut, i-au şantajat: «Dacă nu semnezi, nu-ţi dau certificatul». Şi unde să mă duc să reclam asta? La SSPR, unde şef e Costin, care el mi-a trimis plicurile acasă să dau banii? Nu vedeţi că a ajuns lupul paznic la oi?".

Ştiind că în realitate nu s-au remarcat cu nimic la Revoluţie şi că n-ar merita avantajele materiale aduse de legea recunoştinţei, mulţi dintre revoluţionari au semnat „ca primarul", bucuroşi că-i rezolvă şi pe ei cineva. În această situaţie se află şi Dănuţ Giurea, alt revoluţionar din Asociaţia condusă de George Costin: „Când m-am dus să iau certificatul, eram vreo 13 inşi, ne-au zis: «Voi, ăştia care luaţi certificatele, semnaţi astea repede şi le completăm noi». Zece-cinşpe file. Am scris pe prima pagină numele şi restul am semnat. Nici nu ştiu ce am semnat, că au zis «repede, repede». Şi acum îmi vin plicuri acasă să le dau bani".

"Şi pe ăia care n-au vrut, i-au şantajat: «Dacă nu semnezi, nu-ţi dau certificatul».''
Constantin Bucur revoluţionar

Tupeul unui secretar de stat: „Puteam să le iau toţi banii"

I-am pus în faţă lui George Costin toate aceste declaraţii, notificările prin care îi somează pe revoluţionari să dea banii şi chitanţele care arată bani plătiţi către asociaţia sa. Reacţia lui a fost uluitoare pentru un om care e membru în Guvernul României şi care nu vede nimic anormal în a-ţi umfla conturile cu bani publici, dacă ştii să te acoperi legal. „Acele contracte există şi sunt legale. Toţi banii pe care i-am luat sunt înregistraţi, totul e în contabilitate. Asociaţia «Metrou» a luat banii pentru că a făcut toate demersurile în locul celor care au obţinut certificate. Lăsaţi-mă cu vorbele pe care le spun toţi papagalii! Au fost peste 5.000 de procese. Ei nici nu s-au prezentat la tribunal, noi am făcut totul. Toată această măgărie m-a convins că nu e bine să-i faci bine omului. Ei mi-au dat procuri prin care eram împuternicit să fac orice în numele lor, puteam să le iau toţi banii", ne-a declarat, sfidător, secretarul de stat George Costin.

Acesta susţine că din banii încasaţi de la revoluţionari a plătit firmele de avocatură care s-au ocupat de procesele prin care SSPR-ul era atacat în instanţă în numele fiecărui revoluţionar, iar restul de bani au rămas în conturile asociaţiei pentru „diverse cheltuieli de întreţinere". Costin mai spune că doar 1.700 dintre membrii săi au plătit până acum contravaloarea contractelor de reprezentare, însă şi aşa sumele sunt uriaşe. Dacă înmulţim cei 1.700 de plătitori cu cei aproximativ 19.000 de lei pe care i-a plătit fiecare rezultă că în conturile Asociaţiei „Metrou" au intrat peste 7,5 milioane de euro!

În final, l-am întrebat pe George Costin dacă, dincolo de acoperirea legală pe care o invocă, se consideră vinovat măcar din punct de vedere moral. „Moral? Moral în ce sens? Era moral să cheltuiesc eu bani ca să le dea lor certificatele? Să se ducă să se plângă unde vor. Eu am făcut totul în cadru legal", a încheiat secretarul de stat.

Click pe poză pentru a mări

Aşa arată notificările prin care George Costin îi somează pe revoluţionari să plătească procentul din banii încasaţi retroactiv de la bugetul de stat

Consideratiile unui infractor notoriu, ADRIAN NASTASE,pe marginea Raportului MCV al Comisiei Europene

Pe cine urecheaza Comisia Europeana?

iulie 20, 2011 prin nastase

Raportul MCV al Comisiei Europene ocupa prea multe pagini pentru o concluzie atat de simpla: spun expertii-jucatori ai Comisiei ca lucrurile merg extraordinar in zona procurorilor, adica acolo unde exista control politic; si ca problemele sunt la instante, acolo unde politicul patrunde mai greu. Interesant! Acelasi lucru il spunea si Traian Basescu in urma cu ceva vreme, atunci cand se lamenta ca justitia a devenit prea independenta inainte ca sistemul sa fie reformat de un carmaci luminat ca el. Cum suna asta in lumina democratiei occidentale? Sau principiile se scimba cand se fac inspectii la “periferie”?

Oare ce se poate reprosa unei instante supra-aglomerate, cu o singura sala de sedinte, care are in fata un dosar construit politic de un DNA lucrand pe baza de comanda, dosar cu peste 1000 de martori, cu expertize, probe şi contra-probe? Ce ar putea face un judecator, cand denuntatorul cheie dintr-un dosar minte in instanta (cum e cazul recent al denuntatoarei cheie din dosarele fabricate impotriva mea)? Ma intreb daca nu cumva declaratiile contradictorii ale celei care ma acuza prin autodenunt in celebrul dosar „Zambaccian” nu vor avea ca efect prelungirea si mai mult a procesului. Nu stiu daca ati aflat (cineva a semnalat acest lucru chiar aici, pe blog) dar, o doamna pe nume Cristina Popa, actionar majoritar la firma SC Vertcon SA, de la care a incasat dividende „de ordinul miliardelor de lei vechi” a declarat recent in fata instantei ca, inainte de autodenuntul care ma vizeaza, nu au existat controale ale Garzii Financiare la firma pe care o detine. Totusi, la dosar exista un raport al Garzii Financiare care arata ca la companiile de la care doamna respectiva incasa dividende s-a descoperit o evaziune fiscala de 13 miliarde de lei vechi. Si nu intelegem, atunci, de ce doamna respectiva a fost transformata de DNA din invinuit in martor?

Oare adolescentii care vin din cand in cand in Romania pentru a o inspecta juridic, tratand-o ca pe o colonie a dreptei europene, “socializand” pe la Ministerul Justitiei si pe la DNA, pot intelege componenta politica a acestor procese? Nu cred ca au vreun interes sa o faca. S-au intalnit vreodata si cu reprezentanti ai opozitiei din Romania? Cum putem accepta lectiile despre “chichite” avocatesti si despre “riscul” prescrierii unor fapte penale din partea celui care de ani de zile se ascunde in spatele imunitatii prezidentiale si al carui dosar a fost intors de la instanta la parchet pe motiv ca dosarul respectiv nu era semnat de procurorul-sef ci de adjunctul sau care, de altfel, avea imputernicire in acest sens?

Toate acestea sunt detalii care, pentru cineva care urmareste din afara sistemul de justitie din Romania sunt invizibile. Ele sunt insa importante, deoarece influenteaza, de cele mai multe ori decisiv, mersul unui proces. Iar responsabilitatea nu este la judecatori, ci la procurori, adica la cei care intocmesc dosarele (am in vedere regula si nu exceptiile). Nu ma astept ca actuala putere sa accepte si sa recunoasca acest lucru.

Orice punct slab din raportul MCV va fi pus in spatele Parlamentului, al CSM, al instantelor si, de ce nu, va fi reprosat opozitiei. Acum, chiar si ratarea celui mai important obiectiv de politica externa – aderarea la Spatiul Schengen – are, nu-i asa, un vinovat. Evident, nu este vorba despre Traian Basescu si de guvernul sau, ci de toti cei care fac ca justitia din Romania sa nu poata fi evaluata pozitiv de Comisia Europeana…Pentru ca, desigur, coruptia reprosata, in mod repetat, de Comisie Romaniei, in anii regimului Basescu, trebuie “eliminata” luptand impotriva adversarilor politici de acum sapte sau zece ani si care din 2005 sunt in opozitie!

Inainte de a incheia, pun o noua intrebare retorica: cum arata justitia romana, de fapt, cand procurorii atat de laudati de sursele puterii sunt cei care au dat NUP intr-un caz flagrant ca cel al Robertei Anastase? Stiu, circumstantele au fost complicate dar insistenta de a se vota (va mai aduceti aminte si votul repetat pentru judecatorul de la Curtea Constitutionala?), conduita vadit partizana nu solicitau o cercetare obiectiva? A fost oare acest verdict independent politic? Judecati voi…

Monumente de nesimtire(23): Azi: Victor Ciutacu

Sunt extraordinar de destept si ingrozitor de arogant. Am si motive: dincolo de faptul ca, indiferent de ce ma apuc, sunt cel mai bun, daca ma uit in spate nu vad altceva decat un mare hau.

Da, a scrie la mine pe blog e un privilegiu. Daca vreau, las mesajele injurioase la adresa mea, daca nu, nu. Asa e, sunt discretionar, chiar dictator. Da’ sunt pe banii mei, fiindca – stimati anonimi ai Net-ului – aceasta este o proprietate privata. Proprietatea lu’ Ciutacu, daca tineti la rigoare…

Inainte sa-mi scrieti voi, va anunt eu: in prodigioasa mea cariera, mi s-a intamplat ca, de doua ori in viata, sa consiliez niste ministri: trei ani pe Musetescu (la APAPS), doua luni pe Seres (la MEC). I-am fost sef faimosului “tradator” Dorin Mucea, nu l-am vazut in minister si nici la cafenele pe “spionul” Stamen Stancev si n-am furat niciodata nimic (spre instabilitatea financiara si, totodata, linistea familiei mele). M-au cautat “baietii” de le-a iesit pe nas (‘geaba, fraierilor!), azi imi asculta telefoanele (cu fix acelasi rezultat).Spaga nu iau (hainele scumpe mi le cumpar de regula din leafa buna), dupa alte femei nu umblu (mi-ajunge a mea), asa ca atat securistii de tip nou, cat si paratii de paparazzi de Dambovita isi pierd vremea cu mine. Nici macar nu mai am de gand sa ma intorc in sistemul de stat, pe nici o functie; doar daca nu mi-o lua Dumnezeu mintile. Sunt angajatul particular perfect, n-am nici o valenta de antreprenor, nu vreau decat sa fiu lasat in pace sa ma bucur de meseria si de familia mea. Am o nevasta extraordinara si un copil minunat, pentru care merita sa fac orice sacrificiu; si fac destule.

Pe cale de consecinta, va invit sa postati; sau nu, daca n-aveti chef. Puteti doar sa va adapati la izvorul nesecat al intelepciunii mele.
Victor

Simplu: Cucu

Regizorul Cornel Todea, turnător la 15 ani

CNSAS susţine în instanţă calitatea de colaborator al Securităţii a directorului Teatrului „Ion Creangă“. Cornel Todea (76 de ani) ar fi colaborat cu Securitatea încă de la vârsta de 15 ani, cu numele de cod „Cucu“ şi „Cornescu“.

Relaţia ciudată a elevului Cornel Todea cu Securitatea Poporului ar fi început în 1950, pe când era la Liceu „IL Caragiale" din Bucureşti. Todea era anchetat pentru redactarea unui manifest împotriva statului comunist. Adolescentul a cedat şi a semnat un angajament „pentru acoperirea informativă a colegilor de clasă", iar Securitatea i-a dat numele conspirativ „Cucu". Potrivit rapoartelor realizate de securişti, „Cucu" a fost un pion-cheie în descoperirea organizaţiei „Pătratul Roşu"- formată din elevi şi eleve în frunte cu Maria Catacuzino, din care făceau parte mai mulţi fii de foşti miniştri şi urmaşi ai fostei aristocraţii româneşti -Ghica şi Sturdza. Trei liceeni, Maria Catacuzino (17 ani), Radu Miclescu (17 ani) şi Mihai Sturdza, au fost internaţi în colonii de muncă, fiind acuzaţi că ajutau cu pachete fugarii din munţi şi că difuzau manifeste cu caracter duşmănos. Cornel Todea ar fi fost arestat, câteva luni, în acest dosar.

Afacerea „Pătratul Roşu"

Cel mai dramatic episod din afacerea „Pătratul Roşu" ar fi tentativa de sinucidere a Mariei Catancuzino din data de 22 februarie 1955. Tânăra a ajuns la epuizare psihică şi fizică din cauza regimului de închisoare foarte dur şi a faptului că nu a fost eliberată după ce i-a expirat, la 3 ianuarie 1955, mandatul de reţinere. „Organizaţia a fost descoperită tocmai ca urmare a sesizării organelor de Securitate de către Domnia Sa, iar arestarea lui, alături de ceilalţi membri ai organizaţiei, s-a produs din cauza lipsei de comunicare dintre departamentele statului.

Eliberarea a survenit imediat după aflarea calităţii de colaborator de către ofiţerii de anchetă penală", acuză CNSAS. Contactat telefonic, Cornel Todea a negat, ieri, orice implicare în dosarul „Pătratul Roşu", spunând că totul este o invenţie a ofiţerilor de Securitate şi că nu cunoaşte pe niciunul dintre tinerii implicaţi. „Este o mare minciună. În acest caz nu există nicio notă informativă semnată de mine", s-a arătat revoltat acesta.

Abandonat din reţea după 18 ani

CNSAS arată că regizorul a continuat relaţia cu Securitatea în timpul studenţiei şi după angajarea sa în calitate de asistent la Institutul de Teatru şi a făcut mai multe delaţiuni. Din 1965, ar fi fost folosit în calitate de colaborator în cadrul obiectivului Radioteleviziune şi a fost abandonat din reţea în mod oficial la 26 ianuarie 1968. Totuşi, regizorul a continuat legătura cu ofiţerul de Securitate şi a semnat informări cu iniţialele „C.T.", „T.C." sau „Cornescu".Simultan cu colaborarea,Todea s-a aflat în atenţia Securităţii şi ca urmărit, în perioada 1971-1973, pentru relaţii neoficiale cu cetăţenii străini, dar şi între anii 1982-1984, pentru clarificarea naturii legăturilor cu un român stabilit ilegal în Franţa şi cu jurnalişti francezi cunoscuţi cu manifestări ostile la adresa Republicii Socialiste România. Numele conspirativ de urmărit erau „Regizorul" şi „Tudor".

Note informative

Zeci de regizori, scenarişti, operatori TV sau actori, colegi de platou cu Cornel Todea, ar fi fost turnaţi la Securitate de acesta. Într-o notă, furnizată de acesta, la 1 iulie 1961 se arată: „Sursa a avut o discuţie în ziua de miercuri, 28 iunie, seara, în care regizorul Paul Barbăneagră, de la studioul «Alexandru Sahia» de filme documentare, i-a expus planul său de a fugi în Turcia cu ajutorul unei bărci confecţionate din două cauciucuri mari de automobil şi legate cu chingi, permiţând umflarea lor cu gura". Pe baza acestei note, Securitatea a decis supravegherea operativă a lui Paul Barbăneagră. „Cucu" ar fi oferit materiale importante despre oameni din televiziune - Dan Jelescu, Mihai Constantinescu, Mircea Constantinescu, Valentin Plătăreanu, Petre Hîrjovschi, Eva Dragomir, Anatol Cavlescu, Anton Iordache, Doru Segal, Mirel Ilieşu ş.a.

Într-o altă notă, de la15 octombrie 1956, „Cucu" ar fi semnalat informaţii despre conferenţiarul catedrei de grimă (machiaj) Romaniţa, care era şi maestrul machior al Teatrului Naţional. „Acesta din urmă nu scapă nicio ocazie pentru a face bancuri la adresa regimului sau a evreilor. În acest timp, el îşi manifestă regretul faţă de regimul trecut, când ducea o viaţă «grea» cu nouă salarii şi maşină la scară", scria „Cucu".

„Copil fiind m-am visat erou"

Cornel Todea cere judecătorilor de la Curtea de Apel Bucureşti să respingă solicitarea CNSAS. El a explicat că a fost forţat să colaboreze cu Securitatea la 14 ani, pentru a nu-şi pune în pericol părinţii. Regizorul a explicat că a scris pe o foaie întreagă să moară comunismul şi a încheiat cu formula „Cu Dumnezeu la Treabă". Aceasta reprezenta pentru Securitate o probă de educaţie în spirit legionar.

„Copil fiind m-am visat erou, plin de curaj, drept, justiţiar, model fiind părinţii mei. Visul meu a eşuat. Astăzi este greu să-mi explic spaimele, laşităţile, compromisurile, schizoidia existenţei mele. «Colaborator» silit am încercat să nu fac rău nimănui. Că am încercat să fac tot binele care mi-a stat în putere. Ca artist am încercat să mă salvez", şi-a mărturisit păcatele Cornel Todea în înscrisurile de la Curtea de Apel Bucureşti.

"Astăzi este greu să-mi explic spaimele, laşităţile, compromisurile, schizoidia existenţei mele. «Colaborator» silit am încercat să nu fac rău nimănui. Că am încercat să fac tot binele care mi-a stat în putere. Ca artist am încercat să mă salvez.''
Cornel Todea directorul Teatrului „Ion Creangă"

Liliana Năstase,Ionel Stoica

Irlanda: O doctorita care si-a facut studiile in Romania nu a fost capabila sa ia pulsul unui pacient

O doctorita de la un spital irlandez a fost declarata incompetenta de o comisie de ancheta dupa ce femeia s-a dovedit incapabila sa ia corect pulsul unui pacient. Doctorita, al carei nume este Asia Ndaga (31 de ani), si-a facut studiile in Romania. Ea a dat examenul de rezidentiat in 2008, iar lucrarea de diploma, cu titlul "Studiul oboselii scolare la elevii din ciclul gimnazial", este inregistrata la Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila din Bucuresti.

Femeia a fost angajata la Letterkenny General Hospital la 1 iulie 2010, iar Comisia a descoperit ca au existat indoieli legate de competenta ei inca din momentul in care s-a alaturat echipei de la respectiva institutie sanitara: cunostintele sale medicale au fost considerate "slabe" pentru un doctor, era mult prea inceata in procesul de evaluare a pacientilor si avea probleme la calcularea dozelor de medicamente ce trebuiau acordate acestora.

Comisia a mentionat un incident in care o asistenta medicala ar fi fost nevoita sa-i arate doctoritei cum sa confirme moartea unui pacient si cum sa scrie corect fisele medicale ale unui pacient transferat din Dublin.

La 18 august 2010, dupa aparitia informatiilor ce puneau sub semnul intrebarii competentele lui Ndaga, doctorul geriatru Ken Mulpeter a supus-o unei evaluari. El a pus-o sa consulte un pacient ce sufera de o boala pulmonara obstructiva cronica si cu batai neregulate ale inimii.

Mulpeter a rugat-o sa ia pulsul pacientului, iar Ndaga, in loc sa-si puna degetele pe partea din interior a incheieturii mainii, a verificat exact in partea opusa. Ea i-a comunicat evaluatorului ca pulsul pacientului este normal.

"Evident ca am fost un pic socat, asa ca am rugat-o sa-i ia pulsul la picioare. Si-a pus doua degete pe o zona a piciorului unde nu simti pulsul", a declarat Mulpeter, citat de Irish Times, adaugand ca felul in care poti lua pulsul unei persoane se adauga in anul intai sau doi de facultate.

Medicul a afirmat ca Ndaga nu a fost capabila sa spuna care era cantitatea de oxigen administrata pacientului, desi acest lucru putea fi facut citind datele de pe masca de oxigen si de pe un aparat montat pe perete.

De asemenea, doctorita nu stia de ce omul avea pieptul afectat, un indiciu de boala pulmonara. Ndaga a sugerat ca pacientul suferea de rahitism.

In plus, din cauza dificultatilor de limba, Ndaga nu a studiat istoria medicala a pacientului.

Doctorul Mulpeter a decis ca femeia nu este competenta sa lucreze in spital, iar contractul ei a fost anulat.

Comisia a hotarat ca doctorita a avut o performanta profesionala scazuta.

Comisia de ancheta a stabilit ca, inainte de angajare, Ndaga nu a fost intervievata de cei din spital, iar acestia nu i-au verificat recomandarile. Managerul de resurse umane al spitalului, Pat Murray, a declarat ca ea ar fi fost intervievata de Royal College of Physicians of Ireland, ca parte a unui proces central de recrutare, desfasurat la nivelul intregii tari.

Comisia a descoprit ca spitalul nu stia cu exactitate daca ea mai lucrase in Irlanda inainte de a ajunge la spitalul Letterkenny. Ea ar fi mentionat insa unui doctor ca aceasta era prima ei slujba in Irlanda.

HotNews.ro a descoperit ca Asia Ndaga si-a sustinut Lucrarea de diploma pe disciplina "Igiena si Ecologie Medicala", in anul 2008, aceasta avand titlul: "Studiul oboselii scolare la elevii din ciclul gimnazial". Conducatorul stiintific al lucrarii de diploma a fost Aurelia Cordeanu.(hotnews.ro)

Muzica adevarata(27)-Jane Birkin et Serge Gainsbourg - Je T'aime,...Moi Non Plus

Monumente de nesimtire(22): Bogdan Chirieac

Pentru prezenta la emisiunea lu Robert Turcescu, de la B1TV(invitat permanent: Ion Cristoiu), Evenimentele Zilei! Ce tupeu! N-are pic de demnitate si nici nu si-a declinat pozitia din care vine: ziarist(denuntat de AZR!) sau de analist politic? Dupe ce versi laturi seara de seara la cele doua posturi de televiziune fecalizate(Antena 3 si Realitatea TV), vii si aici sa murdaresti scaunul pe care stai sau aerul din studio! Demnitatea te obliga sa refuzi invitatia dar parca el stie ce e aia!

Scrisoarea unui elev revoltat face furori pe Internet.

"Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotanistilor! Generaţia idioţilor! Generaţia facebook! - aşa ne cataloghează mass media şi opinia publică din întreaga ţară în zilele acestea pe toţi care am dat Bacalaureatul - eu le spun doar atât - RUSINE! Ruşine tuturor!

Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!

Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali, Tălmăcean şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ prost manageriat, de legi prost făcute să profite cei puternici, de facultăţi pe pile şi pe bani din care au ieşit generaţii întregi de dascăli care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri cei care ne aflam acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul, am ajuns la o limită!

Nu mai suportam! Refuzam sa credem că suntem o generaţie pierdută! Suntem defapt prima generaţie care va fi sacrificat cu folos, şi asta deoarece ne-am saturat de ce se întâmplă în ţara asta! Totul trebuie să înceteze! Pentru asta vom ieşi în strada şi vom cere dreptate! Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de învăţământul romanesc. Ohh, dar ce surpriză! Cât de neaşteptat! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!

Adică din aceşti copii care din `99 până acuma li s-a schimbat programa de n`spe ori, care au intrat la liceu să dea bac din geografie şi s-au trezit în a 12-a că dau din fizica, aceşti copii care au văzut zi de zi la televizor cum este încurajată prostia şi incultura alături de băieţi cu bani făcuţi fraudulos înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă că s-au născut într-o ţară ca asta, o ţară în care e mai important ce chiloţi are Crudu decât rezultatele sportive şi intelectuale ale tarii, aceşti copii nu au devenit nişte genii eminesciene??? Serios??? Aceşti copii nu au intelect nici măcar cât Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!! Mai nemernici etnobotanisti!!! Cum puteţi mai gunoaielor, mai loazelor să nu învăţaţi şi să intraţi fără pile şi copiat la facultăţi când aveţi atâtea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adică mai bine staţi pe facebook si pe messenger decât sa urmăriţi modelele oferite la tv???

Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptam sa iasă nişte flori de nufăr în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzica! Asta e realitatea! Va uimeşte promovabilitatea de la BAC? Dar de cea de la titularizări de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanisti? E posibil sa iei 1.20 la titularizare şi sa te mai consideri profesor? E posibil sa iei diploma frauduloasa la Spiru Haret si sa educi apoi generaţii întregi? Ştiaţi ca 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la Spiru Haret? Sau asta nu e important pentru voi? Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo la nivelul învăţământului? Şi asta nu de acuma, de un an-doi ci de aproape două decenii!!! Aşadar, de ce va miraţi? De ce sunteţi indignaţi? aaaa... aveaţi impresia ca dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştrii spectacole tv ieftine şi barbare, adevărate sugative de rating, sau dacă le cumpăraţi votul şi ii minţiţi în campanii electorale infinite, noi odraslele lor o sa fim dintr-o dată altfel?

Ei bine, suntem altfel, dar nu asa cum credeţi voi! Suntem diferiţi! Suntem diferiţi prin faptul că ştim sa spunem GATA!Gata cu adevăratele gunoaie din ţara asta! Nu va mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem nişte slugi în fata voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbam, vom pleca din ţară, şi atunci sa rămâneţi voi să vă plângeţi de milă! Noi, generaţia etnobotanistilor cum ne spuneţi voi o să vă arătam ca avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti la un loc! Reprezentam adevărata forţă deoarece noi suntem VIITORUL iar voi sunteţi doar nişte amărâţi care vor muri şi vor fi uitaţi de istorie! Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei tari şi asa veţi fi ţinuţi minte, iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revolta împotriva voastră!"