Titan, fabrica de paine,frimituri........

Imi este foarte greu sa cred ca fabrica de paine Titan produce....paine! Nu mananci in toata Romania o paine mai proasta decat cea produsa la fabrica sus-mentionata! O iei proaspata si daca n-ai mancat-o in urmatoarele doua ore nu mai mananci decat.....frimituri cleioase care nu mai au nici o legatura cu produsul pe care l-ai cumparat! Totul se rezuma la un fel de.....clei! Chifle sau batoane, toate sunt de nemancat in decurs de cateva ore!
Asta am avut de zis si de azi ii boicotez pentru ca realmente, nu se mai poate!

23 August 1944-23 August 2011

Au trecut 67 ani de la Marea Lovitura de Stat!. Unii s-au bucurat, altii s-au suparat, altii s-au carat.......unii au ramas! Nemtii au pierdut razboiul, Romania a platit si plateste in continuare o gramada de daune(deh, avantajele invingatorilor!!!!!!!!!!!!). Nemtii au luat-o repede in sus spre prosperitate, noi ne-am ales cu o talpa ruseasca si un comunism "victorios". Asa ne era scris intr-o intelegere dintre occident si "Marele Rasarit Rusesc". Am pierdut vremea inotand in mocirla vreme de 45 ani, am alergat singuri si-am iesit pe locul doi. S-a spart buba in 1989 si-am incercat s-o luam de la zero. Sa zicem ca-ncet incet recuperam dar avem un deficit de patruzeci si cinci de ani! Daca o sa crestem ca Fat-Frumos avem o speranta daca nu, putem spune pe romaneste: am belit-o! Acu' e timpul pentru o lozinca care nu-si avea sensul inainte de '89: Hai la lupta cea mare!

Monumente de nesimtire(31), Azi: Emil Hurezeanu

Cunoscutul analist politic s-a straduit in continuare sa-l convinga pe liderul PNL ca a pierdut doar o mica batalie si ca nu trebuie sa insiste prea mult pe niste paractici politice locale ci sa-si contureze un discurs de "lider national" pentru a putea fructific ain final "cele peste 55% de procente" avute in sondaje.

"Din perspectiva mea de micut vorbaret intr-un studio periferic care nu inregistreaza nici in serile lui cele mai bune mai mult de 300.000 de oameni pe minut (n.r. aici Crin Antonescu protesteaza ca se "se autoflageleaza"). Exista motive sa credem ca intr-un loc anume, intr-o parohie cu cumetrii, criteriul asta al distributiei socialiste al resurselor... faina, ulei; un secretar de stat la agricultura care si el distribuie socialist niste avantaje unor agricultori dintr-o tara saraca, eminamente agrara... sunt niste explicatii valide care pot sa aduca o victorie...Dumneavoastra ati pierdut o mica lupta, indreptati-va spre marea batalie, nu mai plecati de la ideea ca daca aveti peste 55% in sondajele nationale, asta nu inseamna ca oamenii trebuie sa va prefere automat pe dumneavoastra su pe domnul Ponta in locul domnului Boc si Basescu. Nu asa de simplu merge. Si faptul c anu v-ati intalnit cu confirmarea acestui pronostic intr-un oras mic de munte asta nu inseamna ca a venit catastrofa. Nu sariti pe mesagerii mai putin sau mai mult entuziasmati de vicleniile locale ale domnului... aveti alt nivel"

Muzica adevarata(31)-Dance me to the end of love, LEONARD COHEN

Monumente de nesimtire(30). Azi: Miron Cozma

La câteva ore de la incidentele de la Ziua Marinei, ce i-au avut în prim-plan pe Miron Cozma (57 de ani) şi pe unul dintre însoţitorii acestuia, şeful Blocului Revoluţionarilor din Constanţa, Nicolae Mavodrin (37 de ani) , „Luceafărul huilei" anunţa că-l va da în judecată pe preşedintele Traian Băsescu pentru nerespectarea drepturilor constituţionale.

Cozma mai preciza că se va folosi pentru acest demers de dubla sa calitate, de consilier şi „purtător de cuvânt intern şi internaţional" la Societatea Internaţională pentru Drepturile Omului (SIDO). Titulatura pompoasă rostită de Miron Cozma, şi însoţită de prezentarea unei legitimaţii de membru, ascunde însă o organizaţie nonguvernamentală fantomă, cu numere de telefon false şi cu un ultim bilanţ contabil depus în 2003. Preşedintele organizaţiei este un anume Alexandru Vlaicu, dar dacă iei în considerare datele de contact ale SIDO, nu este de găsit.

Potrivit obiectivelor, prezentate pe site-ul propriu, SIDO „este un organism neguvernamental având scop de susţinere şi apărare a drepturilor omului pe plan intern şi internaţional promovarea ABC-ului democraţiei". Sediul central este în Constanţa, în clădirea Prefecturii. SIDO are patru sucursale, în Constanţa Bucureşti, Costineşti şi Moineşti, judeţul Bacău, iar pe lista preşedinţilor se pot găsi foşti şi actuali afacerişti locali, specializaţi în turism sau vânzarea de electronice.

Fost membru, un proxenet

Unul dintre numele controversate asociate SIDO în trecut este cel al unui anume George Vergil Bosânceanu (40 de ani), patronul Hotelului Histria din Mamaia. Fostul vicepreşedinte al organizaţiei a fost cercetat de-a lungul anilor în mai multe dosare de proxenetism şi evaziune fiscală. De asemenea, în mai 2009, Bosânceanu şi-a instigat angajaţii unei terase construite abuziv în Mamaia, să-i atace cu pietre şi sticle pe inspectorii Primăriei Constanţa, sosiţi pentru demolarea construcţiei.Un alt preşedinte regional, cel al sucursalei Iaşi, Gicu Alexa figurează pe listele Secretariatului de stat pentru problemele revoluţionarilor, având certificat de revoluţionar, sub încadrarea „remarcat".

Departamente virtuale

Numele lui Miron Cozma nu apare nicăieri în organigrama SIDO. La capitolul relaţia cu mass-media, departament în care fostul lider al ortacilor pretindea a fi angajat, există un singur număr de telefon fix care, potrivit cărţii telefonice Romtelecom, ar corespunde unei zone din sectorul 6 al Capitalei. La numărul respectiv răspunde însă o doamnă în vârstă care nu auzise niciodată de SIDO. Situaţia s-a repetat şi în cazul numerelor de telefon corespondente teoretic tuturor preşedinţilor regionali, ba chiar şi celui prezentat ca fiind vicepreşedintele organizaţiei: Eftimie Pluti.

Ce este organizaţia SIDO

Miron Cozma susţine că este membru al Societăţii Internaţionale pentru Drepturile Omului (SIDO). Însă organizaţia nu există decât în spaţiu virtual, pe site-ul sido.ro. La sediul din clădirea Prefecturii Constanţa nu e nimeni de găsit, iar la telefoanele de contact nu răspunde nimeni sau răspund persoane care nu au nicio legătură cu organizaţia.

Monumente de nesimtire(29). Azi:Cristian Tudor Popescu: oftica-i boala grea, "MAISTRE"

CTP: Sceneta "Preşedintele atrage atenţia" cu Traian Băsescu

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat la Realitatea TV declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu care a făcut apel la prudenţă.

"Pe mine mă mai interesează încă presa. Pe domnul preşedinte vă asigur că nu îl interesează nici cât negru sub unghie, cum nu l-a interesat nici în seara asta. Ce a spus dânsul în legătură cu presa se încadrează în sceneta din această seară pe care ne-a jucat-o din lunga serie a celor şapte ani de preşedinţie. Sceneta din această seară a fost "Preşedintele atrage atenţia". Atrage atenţia partidelor, atrage atenţia politicienilor, guvernului şi presei. Când faci o declaraţie către naţiune, trebuie să fie un sens în declaraţia asta pentru nea Gheorghe. Altfel, discută cu politicienii, cu guvernul. Dacă eşti la Cotroceni cu steagurile în spate, trebuie să fie un sens pentru nea Gheorghe. Singurul sens pe care pot eu să îl deduc este că nea Gheorghe, ascultând ce a spus preşedintele, ar fi trebuit să îi zică nevestei: Mario, uite ce probleme sunt la preşedinţie, uite ce probleme sunt la guvern. Nu mai luăm apă la bax, ci bem apa de la robinet. Trebuie să fim prudenţi", a spus Cristian Tudor Popescu.

Întrebat dacă se vor mări pensiile şi salariile, jurnalistul a spus: "Lucrurile sunt destul de clare. Metoda veche strămoşească este cea a pomenii pe care au aplicat-o toate partidele de la guvernare în preajma alegerilor. Doreşte şi PDL-ul să o aplice acum, mai ales că se află în această situaţie foarte dificilă, disperată din punct de vedere al sondajelor. Băsescu îşi dă seama că nu se poate merge pe această linie. Această linie ar duce la o eventuală mărire a capitalului electoral al PDL. Şi atunci Băsescu alege altă soluţie politică pentru alegerile de anul viitor. Acum atrage atenţia partidului că e populist, sprerând să îi crească lui coeficientul electoral pentru că va fi mai important procentul de popularitate pe care îl are Traian Băsescu, decât procentul pe care l-ar putea aduna un PDL terminat din măriri de salarii şi pensii. Locomotiva e mai importantă decât vagoanele".

Ce mai citim in week-end.....

"Cartile lui Ioan ES POP au o remarcabila densitate lirica. Poetul ravaseste sufletul cititorului. Ioan Es POP este poate cel mai respectat dintre poetii care s-au afirmat in aceasta perioada de dupa 1989. Autorul debuteaza cu o carte densa si stranie cum n-a mai aparut demult pe la noi. Ea va sta de acum incolo pe masa criticilor literari ca o bnucata de meteorit"(Alex Stefanescu critic literar-ISTORIA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE)

Ce e un manechin?
Un om-papusa, unu’ care se lasa imbracat si dezbracat in vazul lumii, o faptura derutanta, un fel de paralitic intr-un spital; nu misca, nu vorbeste decat inlauntrul sau, ca intr-un joc de-a v-ati ascunselea: „observi cum iti fur vorbele cum iti mut patul cand eram tanara ma indragosteam in mai acum ma indragostesc in octombrie soarele meu bostanul meu doldora de seminte orice ascunzatoare e o marturisire“. (Nora Iuga, iulie 2010)

Dorin Tudoran, portret în picioare

O operă de Secu &Company

Liviu ANTONESEI

Pe poetul Dorin Tudoran îl ştiam de la primele sale volume de poezie, iar despre disidenţa sa ştiam cîte ceva din ceea ce auzeam la Europa Liberă sau, dinspre confraţi, prin „telefonul fără fir“. Pe om însă, l-am cunoscut tîrziu, cu prilejul lansării antologiei lirice de la Polirom, Tînărul Ulise, în primăvara anului 2000. Dar îl citeam mereu, oriunde îşi publica articolele, pe care le-am şi recitit mereu, în cărţile în care le reunea. Treptat, m-am simţit foarte legat de el, întreţinînd o corespondenţă electronică destul de constantă, iar de cînd sîntem proprietari de bloguri, poate că aceste relaţii au sporit, s-au intensificat. Pe 15 ianuarie, la Botoşani, am participat prima oară la decernarea Premiului Naţional de Poezie, pentru a-l revedea, la interval de un deceniu. În mod ciudat, laureatul anterior, care avea un rol în ceremonie, mi-a strecurat la ureche, cum procedase probabil şi cu alte urechi, nişte răutăţi despre prietenul meu îndepărtat. Atunci, nu am înţeles.

După cîteva luni, aveam să aflu că omul a fost deconspirat, într-o adresă pe care Comitetul Filialei Iaşi a USR o ţine pitită, drept colaborator al Securităţii. S-ar spune că sinistra instituţie încă este activă! La fel de încet, aşezat m-am apropiat şi de dosarul care face substanţa cărţii de faţă. Am citit, mai întîi, documentele postate de Dorin Tudoran pe blog şi pe cele pe care a avut amabilitatea să mi le trimită prin mail, apoi, pentru a scrie cele cîteva rînduri de pe coperta a patra, am răsfoit în mare viteză, că era o urgenţă, manuscrisul în format pdf. În urma răsfoirii, am scris: „Această carte masivă adună numai o mică parte din cele peste 10.000 de file din dosarele Securităţii ale lui Dorin Tudoran, unul dintre puţinii noştri disidenţi autentici şi «pînă la capăt». Nu e totul, dar e destul pentru a documenta nu doar curajul şi caracterul «obiectivului», ci şi «teoria şi metodologia» de lucru a sinistrei instituţii. Din păcate, cartea mai pune în lumină şi slăbiciunile, laşităţile şi trădările celor de lîngă noi, uneori, aparent, foarte aproape de noi“. Au urmat două lecturi, una rapidă, alta cu creionul în mînă, ale cărţii tipărite. În unele privinţe în mod fericit, în altele nefericit, mi s-au confirmat toate afirmaţiile citate mai sus. Nu mă aşteptam însă ca la sfîrşitul lecturii să fiu mai oripilat de entuziasmul turnătorilor decît de securiştii înşişi, chiar dacă fără cei din urmă n-ar fi existat cei dintîi! Ultimii, unii dintre ei, mai aveau dubii, mai puneau întrebări, mai cereau verificări din alte surse…

O ediţie excelentă

Radu Ioanid, îngrijitorul şi prefaţatorul cărţii, nu a avut o misiune uşoară. A trebuit să selecteze dintr-un corpus de aproape 10.000 de pagini de documente circa 500. Şi a procedat cum se cuvine, folosind drept criteriu relevanţa respectivelor documente pentru prezentarea cît mai exactă a „cazului Tudoran“. Prin urmare, selecţia cuprinde mai ales „note informative“, produse de informatori, schimburi de adrese între diversele servicii ale Securităţii şi între diverşi ofiţeri – interesant, o adresă a CNSAS inventariază 40 de ofiţeri care s-au ocupat de „cazul Tudoran“, dar nu şi pe Iulian Vlad, foarte activ în dosare! – rapoarte de sinteză către superiorii ierarhici sau către „organele de partid“, inclusiv „conducerea superioară“ a partidului cu pricina şi, desigur, celebrele „planuri de măsuri“, unele aparent raţionale, altele suprarealiste, toate însă terifiante în relevarea dimensiunilor supravegherii la care putea fi supus un singur om. Au rămas pe dinafară mii de pagini de corespondenţă interceptată şi copiată, de discuţii interceptate TO şi transcrise şi de convorbiri telefonice, rapoarte de filaj, victime ale aceloraşi proceduri. Sigur, sînt furnizate cîteva eşantioane din fiecare din aceste tipuri de documente, care sugerează amploarea mijloacelor puse în mişcare de Securitate, dar ni se promite integrala lor în alte volume. O operaţie binevenită. Nu atît pentru clarificarea cazului lui Dorin Tudoran – perfect inteligibil cu ce avem acum la îndemînă –, cît pentru relevanţa lor în ce priveşte aberaţia instituţională şi absurdul sistemului în întregul său. Ştim deja ce a putut face un singur om, aproape singur!, împotriva unui întreg sistem al supravegherii totale, ştim în linii mari şi ce mijloace a pus cel din urmă pentru a se „proteja“ împotriva unui singur om, aproape singur!, ceea ce ar urma ar fi detaliile care, de bună seamă, au relevanţa lor, de vreme ce diavolul stă mai ales în detalii! Avem un portret al lui Tudoran „în picioare“, pentru că, oricît s-a străduit, sistemul n-a reuşit să-l doboare, avem şi schiţa contextului, iar prin publicarea documentelor neselectate încă am putea avea întreaga frescă, aşezată pe pînză cu mînă de miniaturist sau de pictor japonez! Textele liminare aparţinînd lui Dorin Tudoran şi Radu Ioanid, precum şi documentele din anexe completează excelent corpusul documentar.

Vigilenţa tovarăşului Cristoiu

Dorin Tudoran are dreptate să-i dedice volumul lui Ion Cristoiu. Prin toamna anului 2006, acesta a publicat în Jurnalul Naţional două articole prin care solicita, în primul, dosarele disidenţilor, în al doilea, dosarul lui Dorin Tudoran, despre care „habar n-aveam ce făcuse şi ce dresese“. Bun, nu ştiu ce l-o fi mîncat atunci pe dl Cristoiu în fund, dar acum este pe deplin servit! Dosarul lui Tudoran, nu cred că spre bucuria editorialistului atomic, a apărut! Nu ştiu dacă fără această somaţie Tudoran s-ar fi grăbit să-l obţină. În fond, nu e nici o plăcere să descoperi între turnători vechi colegi de şcoală, colegi apropiaţi de breaslă, ba chiar şi foarte buni prieteni! Deci dl Cristoiu este servit. Mai multe documente ale Securităţii din primăvara anului 1983, pe cînd era tovarăş redactor-şef în presa UTC, ni-l arată, laolaltă cu lotul de „protocronişti“, foarte nemulţumit de activitatea Consiliului USR şi a „organelor de partid şi de stat“, care nu iau măsurile necesare împotriva lui Dorin Tudoran! Cred că dl Cristoiu ar avea urgentă nevoie de un tratament cu lecitină – nu-şi amintea în 2006 de cel împotriva căruia solicita măsuri dure în 1983! Dar poate îşi aminteşte, măcar acum, cine va fi fost rezidentul Securităţii Timaru. Deocamdată, din dosarele lui Tudoran, CNSAS n-a deconspirat decît o mică parte din colaboratori, dar unul şi unul! – Al. Paleologu, Mircea Iorgulescu, Andrei Brezianu, Eugen Uricaru, Dan Zamfirescu. Unii erau cunoscuţi deja din alte dosare, doi – Iorgulescu şi Uricaru – nu vor să recunoască nici după reiterarea probelor, ultimul se laudă cu detestabila activitate, pusă – cum altfel? – în slujba patriei şi a poporului! Bun, dacă tratamentul cu lecitină n-are efect, poate descoperă CNSAS-ul pînă la urmă identitatea rezidentului Timaru. Nu, nu sugerez că ar fi dumnealui, nici Tudoran nu sugerează asta.

Complicatul „caz Botez“

Nici nu apăruse bine volumul şi „cazul Botez“ a creat o mare dezbatere între Radu Ioanid, Dorin Tudoran şi membri ai familiei regretatului matematician, ca să nu mai vorbesc despre agitatele discuţii din cyberspaţiu. Şi pe bună dreptate! În absenţa dosarelor personale – nu ştiu cum de nu pot fi găsite! –, e un caz pe care nu prea ştii cum şi de unde să-l apuci. Pe de o parte, critic pe termen lung al regimului Ceauşescu, în texte difuzate la Europa Liberă şi publicate în presa internaţională şi om căruia i s-a refuzat de peste treizeci de ori o viză de ieşire din România după declanşarea protestelor, ba chiar şi domiciliu forţat. Mai mult, el a fost cel care i-a înlesnit lui Dorin Tudoran, cu care era prieten, scoaterea unor texte protestatare din ţară. Pe de altă parte, există în dosare multe note informative privindu-l pe Tudoran, bătute la maşină, dar semnate în nume propriu, nu cu nume de cod. Una e semnată şi datată olograf. Altele sînt relatări ale discuţiilor transcrise, după bandă spune el, de securistul Ureche. Însă din texte reiese că Botez raporta la detaliu întîlnirile cu Tudoran şi spusele acestuia, părea să primească misiuni pe lîngă poetul revoltat din partea lui Marian Ureche, ofiţerul său de legătură, analiza starea de spirit a „obiectivului“. Şi două pasaje de document care mă pun pe gînduri: „Colind ambasadele din Bucureşti şi frecventez diplomaţi de circa 15 ani. Nu-mi amintesc să-l fi întîlnit pe Dorin Tudoran în cercurile diplomatice…“ (14 II 1983, Notă de Mihai Botez). Şi celălalt, dintr-o notă a lui Marian Ureche, în care relatează o discuţie cu matematicianul: „Menţionez că Botez Horia a afişat la această întîlnire o permanentă stare de neîncredere şi suspiciune în organele noastre subliniind că nu-i face plăcere să-şi «toarne» prietenii (români). Am încercat să-l temperez, lucru care nu a reuşit decît parţial“. Termenul „toarne“ e pus între ghilimele de ofiţer, ceea ce poate însemna fie că e un citat, fie că termenul nu i se pare cel mai adecvat. Oricum, raportul pare să sugereze că „turnătorul“ nu era neapărat bucuros de rolul pe care-l juca. Mi se pare limpede că, pînă la apariţia dosarelor personale ale lui Mihai Botez, cazul său e dificil de clarificat. Că nu e un simplu turnător e limpede, nici măcar nu semnează cu pseudonim. S-a emis ipoteza unei disidenţe „de lux“ fabricate de Securitate, precum şi cea a agentului acoperit. În favoarea acestora a fost adus şi argumentul numirii sale drept ambasador al României la Washington de către regimul Iliescu şi cel al proastei primiri a acestuia în mediile diplomatice americane. Sub rezerva de a fi contrazis de documente ulterioare, eu aş îndrăzni s-o formulez şi pe cea a jocului dublu, a cîntatului la două mese. Poate că Mihai Botez s-a iluzionat că trage el pe sfoară ditai Securitatea prefăcîndu-se că îi face jocul. Doar că, aşa cum observa Radu Ioanid, de la un punct încolo, parcă prefăcătoria devine prea naturală. Ca să vedem cum stau cu adevărat lucrurile, ar trebui totuşi să avem acces la acele dosare de negăsit! Tudoran însuşi e clar tulburat de ce a citit în dosare, dar nu-şi acuză direct prietenul. Nu este însă el de vină că dosarul Botez nu apare, în ciuda faptului că familia îl cere şi în situaţia în care regretatul matematician a fost de două ori ambasador, în SUA şi la ONU! De ce n-or fi dat o mînă de ajutor Ion Iliescu sau Marian Ureche, mahăr şi postrevoluţionar, familiei în găsirea dosarului, e greu de priceput.

Nu, nu e nici o bucurie să citeşti o asemenea carte, rişti să ieşi strivit la capătul lecturii – uneori, abjecţia te loveşte în moalele capului, de prea puţine ori, ai prilejul să admiri virtuţile prieteniei şi ale loialităţii. Dar e o lectură instructivă – afli multe şi despre esenţa ultimă a unui regim criminal, dar şi despre complexitatea infinită a naturii umane. Pe aceasta, pînă la urmă, o cunoşti cu adevărat numai în situaţii-limită. Mulţumesc, încă o dată, Dorin Tudoran. Ştiu că n-a fost uşor nici atunci, nici cînd te-ai trezit cu cele 10.000 de pagini în braţe!

Muzica adevarata(30)-Hey You-Pink Floyd

Ca bine le mai zici, dom'le!.........

Boc: Dacă USL ar fi la putere, nu s-ar inaugura nimic după ritmul de lucru al lui Antonescu..........

Premierul Boc a spus vineri că dacă USL ar fi la guvernare nu s-ar inaugura nimic, iar foarfeca cu care se taie panglica ar fi trimisă "la Muzeul Antichităţilor" având în vedere "ritmul de lucru al lui Crin Antonescu".

"Eu cred că românii primesc o veste bună, în sensul că toţi cei care doresc să ajungă pe litoral pot să ajungă mai repede, să economisească timp şi bani. Este o veste bună şi pentru constănţeni, pentru că scapă de o bună parte din aglomeraţia din oraş, iar în 30 septembrie, odată cu finalizarea podului de la Cernavodă, practic au toate şansele să scape definitiv de traficul din municipiul Constanţa", a afirmat primul-ministru în cadrul unor declaraţii de presă ocazionate de inaugurarea porţiunii de autostradă Constanţa - Murfatlar, de 14 km, parte a tronsonului Medgidia-Constanţa din Autostrada Soarelui. El a felicitat-o pe Anca Boagiu în special că a terminat acest proiect cu câteva zile înainte de data fixată.

"Ştiu că sunt mulţi care fac băşcălie. Că s-au inaugurat, 54 de kilometri, 17, 21... Eu îi invit pe toţi cei care fac băşcălie, să compare marele succes al guvernării Tăriceanu, cu 5 kilometri de autostradă în patru ani de zile, cu ceea ce totuşi s-a făcut în aceşti doi ani de criză (...) Aceşti kilometri sunt kilometri reali şi nu sunt în imaginaţia unora sau altora", a adăugat Boc.

El a ironizat apoi USL, despre care a opinat că nu va fi în stare să inaugureze investiţii finalizate. "Le spuneam bine celor din guvernarea trecută, celor de la Alianţa Socialistă, că într-adevăr, pe vremea lor, foarfeca a ruginit. Şi dacă Ponta ar ajunge cu Antonescu la putere, sunt convins că ar fi trimis direct foarfeca la Muzeul Antichităţilor, după ritmul de lucru al lui Antonescu", a conchis primul-ministru

Inca un motiv pentru care echipa de fotbal Steaua Bucuresti mi-a iesit definitiv din inima: M.M. si tiganiile lui

"Am aprobare de la Gigi, si pot sa-l dau afara pe Narcis in secunda unu. Daca nu imi convine ceva, pot sa il inlocuiesc!"

Acesta a fost atacul lui Meme Stoica, aseara, la Digi Sport. Managerul Stelei a incercat sa isi demonstreze puterea pe care o detine in cadrul clubului, chiar daca cel vizat este un alt membru din conducere.

Replica lui Narcis Raducan a venit azi, insa a fost foarte decenta.

"Am invatat in acesti doi-trei ani ca atunci cand apar la televizor, reprezint Steaua. Trebuie sa le transmit jucatorilor liniste, prin comportamentul meu. Am fost si eu jucator si stiu cat de important este. Problemele se rezolva in particular. Am discutat azi, si vom mai discuta, dar eu nu vreau sa vorbesc despre lucrurile astea in fata presei", a spus Narcis Raducan la Sport.ro.

O replica mai eleganta decat un dribling de-al lui Hagi!

Monumente de nesimtire(28). Azi: Iulian Urban, un senator caruia ii vorbeste gura fara el!!!!!!

"Nu Breivik a comis atentatul, ci actualii lideri care conduc în UE!", a scris ieri Iulian Urban pe blogul său. Senatorul PDL a explicat că declaraţiile sale au fost interpretate greşit, dar şi le menţine.

Ploua in cartier

Descântec de ploaie – de Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…